Privceam marea si ma speria .. imi inspira necunoscut ; ma tem de necunoscut pentru ca am ajuns sa te iubesc pe tine , fara sa te cunosc , si acum regret .In tot intunericul ala , era ceva care ma chema . Ceva mai mult decat muzica care-mi strapungea timpanele , tigara din mana si vodka de langa mine . Ceva ce n-am descoperit inca , si care ma bantuie.
Am intors privirea , marea ma urmarea , incerca sa ma aduca inapoi , dar muzica ma atragea mai mult . Lumina si intuneric in acelasi timp . Ceva de neuitat .
Am intors privirea , marea ma urmarea , incerca sa ma aduca inapoi , dar muzica ma atragea mai mult . Lumina si intuneric in acelasi timp . Ceva de neuitat .
Grea lupta!
RăspundețiȘtergereMuzica mai trage inapoi! Mai este o vorba care zice "cand toti sunt prea departe, langa mine-n muzica" si intradevar e un refugiu foarte binevenit in multe situatii!
RăspundețiȘtergeresi eu am ajuns sa iubesc un om fara sa il cunosc. am sfarsit tragic.
RăspundețiȘtergere