i never told you.

Sa calci peste sentimentele cuiva cu pasi grabiti caci il vezi pe el in fata dar din ce in ce mai departe este usor , dar sa-ti calci propriile sentimente pentru ca i-ai pierdut chipul , ti-ai pierdut speranta este dureros. Simti cum talpa grea iti atinge incet fiecare particica din tine , fiecare colt care a ramas neatins de gerul ce te-a cuprins in ultimul timp. Stii ca trebuie sa renunti caci te doboara , ca trebuie sa-i lasi acel biletel si sa fugi ca un copil mic sa intorci spatele sperand din toata inima si orgoliul ca el va fi pe urmele tale spunandu-ti : "Mai stai !" . Ceva te opreste tot timpul sa pleci . Poate zambetul lui pe care inca-l ai intiparit in minte si care apare din neant cand inchid ochii , sau poate felul in care fiecare prostie pe care a spus-o si te-a facut sa te amuzi , acum te face sa regreti si sa plangi momentele de vis.
Scriu in graba caci trebuie sa prind urmatorul tramvai. Poate voi merge departe , cu vantul , cu soarele , cu primavara mea de bucurii si regrete , atat de departe incat atunci cand voi privi inapoi nu-l voi mai vedea zambindu-mi , spunandu-mi ca nu va pleca. Dar a plecat .