Fire.Water.Air.Earth.

Este ciudat cum cineva poate sa-ti fie si suferinta si fericire in acelasi timp, cum poti sa urasti si sa iubesti concomitent. Este amuzant (ironic spus) sa simti cum in interiorul tau se poarta un razboi, cum o parte din tine  vrea sa renunte la el si sa treaca mai departe, si o parte -in care se ascunde acel segment din suflet peste care ti-ai pus amprenta- care te obliga sa ramai, sa-l crezi cand iti spune ca tine la tine. Au fost prea multe, multe de indurat, multe de asteptat, am pierdut multe sanse si multa incredere, m-am pierdut pe mine, si pe noi. Aberez,exagerez, sunt dezorientata, dezmembrata, habar n-am cum sa ma adun, habar n-am care este leacul pentru starile prin care trec, incerc sa gasesc drumul potrivit si parca toate-s proaste..unul mai prost decat celalalt. Timpul va trece si poate ca nu-mi vei mai spune ca ma iubesti asa cum obisnuiai,poate nu maine, nu peste o saptamana, o luna, un an, poate niciodata, dar am ramas cu gustul unui "a fost" foarte dulce, dulce venin caci ma distruge amintirea ta.
Plec..pentru un timp. Macar pentru un timp caci vreau sa ma regasesc, sa cunosc lume noua, locuri noi, sa ma reinventez; vechea "eu" nu-mi mai este de folos.

Amintirea ta imi face dor de mare,de plaja, de momentul ala dragut in care am adormit imbratisati pe nisipul cald.