Nu doresc sa mai revin si nici nu pot reveni.

Obisnuiam sa adorm strangand perna in brate si incercand sa strang din dinti cu putere , sa nu ma mai dezamagesc incepand iar sa plang . Durerea era groaznica ; simteam cum explodez prin fiecare por si prin fiecare te iubesc inabusit care abea era rostit .

Au apus de ceva timp acele vremuri . Parca toate noptile alea pierdute , incercand -cica- sa-mi pun ordine in ganduri , cand de fapt incercam sa leg acel tipat care urma sa se elibereze din mine , totul a avut un rost : o 'eu' mai puternica .
Uite-ma azi , pe mai multe carari decat eram obisnuita odata , cu zambetul pe buze , fara strop de lasitate , bucurandu-ma ca sunt copil si ca inca pot sa visez. Am tot ce-mi doresc ; nu puteam cere mai mult de atat .