Orgoliul este o arma puternica , dar iti ofera acel gen de putere care intr-un anumit moment va incepe sa te erodeze din interior spre exterior . Te obliga sa iti creezi o masca , o infatisare si sentimente false , sa devii un actor ce-si joaca rolul pe propria scena cu propriul scenariu , ceea ce inseamna ca , in graba de a crea scenariul , trantesti niste actiuni si personaje aleatorii . Iti uiti planurile si prietenii si totul se transforma intr-o scena de teatru .. scena TA de teatru . Cu timpul , jucandu-ti rolul , personalitatii tale incep sa i se afilieze o parte din caracteristicile personajului creat : un personaj rece , orgolios , o noua persoana cu noi prieteni si noi planuri de viitor . Piesa se desfasoara perfect , ii faci sa sufere pe cei ce te-au ranit candva ; te arati puternic , si pare ca teatrul chiar te ajuta . Apoi apare punctul culminant cand drumurile se despart , cand se observa de fapt cine raneste si cine este ranit , cine se autodistruge si cine are puterea de a continua . Piesa se apropie de final , esti secat de puteri , realizezi ce monstru ai devenit si simti cum teatrul , orgoliul si ura te apasa si te fac sa te prabusesti la pamant .Nu mai stii ce sa faci de aici caci nimeni nu te-a invatat cum sa rezisti consecintelor . Incerci sa-ti joci rolul in continuare desi constientizezi ca atunci cand cortina va cadea , vei cadea si tu cu ea
 |
| It hurts to know that I will never hold him like I did before the storm .. |
potrivirea ideilor e magnifica.
RăspundețiȘtergerecred, ca in momentul in care piesa despre care vorbeai tu, se sfarseste, cel care savarseste actiunea, se pierde,uita cine este de fapt si cu greu se aduna, regaseste. E chestia aceea, dusa la extrem, insa in partea opusa.
Multumesc ! am scris randurile astea din proprie experienta . am trait fiecare particica din ce mi s-a intamplat mie pana acum ceva timp . Ma fortam sa arat ca sunt puternica , si ii indepartam pe toti din jurul meu.. noroc ca a existat o persoana care sa ma opreasca inainte sa distrug tot ce mai tinea de mine .
RăspundețiȘtergereTeatrul este o arma buna si totusi e destul de greu de controlat ..
fiecare cred ca trebuie sa simta pe pielea lui consecintele orgoliului si teatrului dus la extrem. altfel nu ai avea cum. in momentul asta mi-e greu sa mai cred in afirmatia "invata din greselile altora."
RăspundețiȘtergeremi se pare imposibil. cred ca nu constientiezi decat abea dupa ce ai simtit tu durerea si lacrimile si disperarea care te cuprind cand se lasa cortina.