Am dat din nou peste drumul plin de ura , tipete , orgoliu , drumul care imi distruge treptat toata fericirea ; si parca nu era de ajuns : am realizat ca platesc cu lacrimi pentru fiecare clipa in care zambesc.
Ma simt paralela cu lumea si cu tot ce se intampla in jurul meu , simt ca nu-mi gasesc locul , simt cum toti m-au parasit , cum fiecare mana pe umar o simt doar cand ma ajuta sa cad. Nu credeam ca voi trece din nou prin frigul rece al toamnei , prin soaptele tremurande si imbibate in lacrimi : "Doamne da-mi putere!" , ca o sa-mi lipsesti atat de mult incat o sa ajung sa ma trezesc din visul in care apari doar din cauza ca absenta ta ma doare prea mult .
Timpul imi da peste nas , se scurge atat de incet fix in momentele in care simt cum suspinele ma dezintegreaza , in momentele in care gandurile mele capata caracteristici morbide , cand simt ca vidul existential in care ma aflu se adanceste . Totul are o intensitate crescuta : fiecare refuz , fiecare privire pierduta pe traiectoria ochilor tai , aproape fiecare strop de ura care inca se chinuie sa lichideze sentimentele ce inca ti le port .
Sub toata masca asta de fier ce inca am putere sa o port se agita sentimente puternice. Nu stiu cat mai pot sa te mint .. sa ma mint . Nu am idee daca am putere sa-i fac fata lui octombrie.
Ma simt paralela cu lumea si cu tot ce se intampla in jurul meu , simt ca nu-mi gasesc locul , simt cum toti m-au parasit , cum fiecare mana pe umar o simt doar cand ma ajuta sa cad. Nu credeam ca voi trece din nou prin frigul rece al toamnei , prin soaptele tremurande si imbibate in lacrimi : "Doamne da-mi putere!" , ca o sa-mi lipsesti atat de mult incat o sa ajung sa ma trezesc din visul in care apari doar din cauza ca absenta ta ma doare prea mult .
Timpul imi da peste nas , se scurge atat de incet fix in momentele in care simt cum suspinele ma dezintegreaza , in momentele in care gandurile mele capata caracteristici morbide , cand simt ca vidul existential in care ma aflu se adanceste . Totul are o intensitate crescuta : fiecare refuz , fiecare privire pierduta pe traiectoria ochilor tai , aproape fiecare strop de ura care inca se chinuie sa lichideze sentimentele ce inca ti le port .
 |
| Fericirea care nu durează, nu e fericire. |
oh, puterea o ai. poti sa ii faci fata si acestui octombrie. gandeste-te doar cat de "lejer" e fata de octombrie trecut.
RăspundețiȘtergeretrebuie doar sa incerci sa te eliberezi, sa renunti la mania asta de a te gandi ca e numai vina ta, ca numai tu pierzi.
toamna e mai usoara daca ai pe cineva langa tine. si, aminteste-ti ce mi-ai spus anul trecut in perioada asta: "iesim impreuna din toate."
Stii foarte bine ca ma pricep de minune sa-mi pastrez calmul in fata situatiilor grele doar pentru a linisti persoana de langa mine , dar cand e vorba de mine .. totul se schimba . Nici macar nu pot aplica sfaturile pe care le dau .
RăspundețiȘtergereMi-e frica de octombrie asta pentru ca toamna mi-a luat persoane dragi fara preaviz . Chiar nu suporta sa ma vada in sfarsit fericita si libera .
atata de usor te dai batuta ?
RăspundețiȘtergereSunt foarte debusolata .. pur si simplu nu mai stiu ce este bine sa fac . Nu stiu daca mai merita sa mai lupt .. Nu stiu .. nu mai stiu nimic ..
RăspundețiȘtergereCand pare ca totul nu mai are sens si lupta pare doar o rafala de vant contra unei tornade, atunci trebuie sa te ridici in picioare si sa te tii pe ele. Singura nu esti niciodata, stii deja asta.
RăspundețiȘtergereVreau sa pot sa ma tin pe picioare .. si incerc sa ma ridic , sa fiu din nou pe cea mai inalta culme ,sa zambesc si sa nu ma mai prefac .. dar acum mi se pare foarte greu din cauza ca sunt cateva persoane dragi care mi-au disparut din viata .. si inca nu am trecut peste .
RăspundețiȘtergere