don't feel my pain.

Povestea pe care urmeaza s-o cititi este despre ceva ce nu intalniti in viata de zi cu zi. E vorba despre o fata aparent normala, care traieste o drama tipic adolescentei, o fata care nu a inteles niciodata de ce simte ca tre sa faca anumite lucruri, de ce cateodata tinde sa gandeasca intr-un mod mai putin realist,dar ceea ce face nota discordanta si de asemenea capitolul pe care voi insista este cel in care reuseste sa descopere ceea ce este dincolo de zidurile limitatoare ale ratiunii, ale logicii. Este povestea mea.

Sunt adolescenta, asa ca imi revendic dreptul de a ma indragosti ca proasta de baiatul nepotrivit, dar ce este de facut in cazul in care notiunea de „nepotrivit” nu se mai rezuma doar la cliseul : „il iubesc, dar el este prea ocupat sa atraga atentia altcuiva” ? Ce este de facut cand in magia iubirii intervine magia propriu-zisa? Tu ce ai face? Daca ai stii ca esti capabil sa faci o vraja prin care tot ceea ce simti pentru persoana iubita ar disparea, ai face-o? Ei bine, asta este impasul in care eu zac de ceva zile bune.

Era primavara. Eram in parc, incercand sa ma relaxez, sa ma bucur de faptul ca reusisem sa trec peste iarna grea, demoralizatoare, nenorocita, sa ma bucur ca in sfarsit nu-mi puteam dori nimic mai mult decat ceea ce detineam: zambetul. Nici macar nu m-as fi gandit ca tu te gandesti la mine, caci ma obisnuisem cu ideea ca tot ce ar putea fi intre noi este sortit distrugerii; ma resemnasem , dar se pare ca tu erai de alta parere. Mi-ai dat mesaj, am reinceput sa vorbim, ne-am intalnit in fel si fel de situatii ciudate pe care ne placea sa le numim „coincidente”, dar in momentul in care ne-am intalnit in vara la mare, verosimilitatea atributului „coincidenta” se dizolvase. Dar, inainte de asta, sa nu uitam noaptea aia alba de care nu ne mai saturam, sau de filmele de groaza la care radeam cu atata pofta, sau chiar de momentul in care amandoi am fost nevoiti sa urcam pe scena si sa concuram unul impotriva celuilalt. Stam in culise , vorbim de parca nimic nu s-ar fi intamplat , dar apare o "ea" care te ia deoparte. Ma supar , fug ca un copil bosumflat si cobor scarile in graba . Imi aud numele ; trebuie sa fug . Ajung pe scena ; nu te vad . Incep sa cant si simt cum ma trec furnicaturi prin tot corpul caci arunc o privire in spatele scenei iar tu esti acolo si ma asculti . Imi zambesti , iti zambesc , publicul nu vede , doar noi doi stim .Luminile se sting , cortina pica . Te caut ; ma gasesti. Ma saruti timid in fuga si ma feliciti . Zambesc de parca sunt un copil de 2 ani care tocmai a primit ceea ce dorea . Ma indrept spre iesire , tu erai deja acolo , dar o vad din nou pe acea "ea" care pare ca te vrea . Renunt . Fug din nou coborand aceleasi scari . Nu-mi mai aud numele , scena nu mai este acolo si nici tu in culise . Este intuneric , fumez si ma plimb prin parc parca asteptandu-te .





Iti dau mesaj .

"Nu mai pot ; nu mai vreau .

Promite-mi ca incetezi.

M-am saturat sa stiu ca sunt doar una din tipele cu care te saruti cand nu mai ai chef de relatii.

Nu vreau sa sufar ; nu mai vreau sa sufar .

Imi pare rau , nu mai vreau."

Tu imi raspunzi .

"Nu esti una din ele , esti singura .

Nu pot sa-ti promit , imi pare rau."



Ma rog, vine vara, dracu’ face in asa fel incat sa ne intalnim o saptamana la mare. Nenorocit noroc, foarte nenorocit.Au fost cele mai frumoase 7 zile din viata mea, am adormit in bratele tale pe plaja, a adormit strangandu-ma la piept, am privit rasaritul impreuna, si apoi ne-am lasat despartiti de niste orgolii nenorocite, de parca ele ar fi contat in momentul in care mi-ai spus “te iubesc”. Apoi ai plecat. Cel mai mare regret al meu este ca am crezut ca daca ma voi ineca in alcool si fum de tigara durerea va disparea. Nu..este inca aici , persista , ma apasa , ma devoreaza din interior spre exterior si n-am nici o idee cum sa o fac sa dispara .Nu pot sa scap nici de amintirea a ceea ce a fost in ultimul an si nici de ideea ca intr-o seara i-am spus sa dispara definitiv din viata mea . Am simtit o durere ce mi-a strafulgerat tot corpul si s-a oprit in piept in clipa in care am constientizat ca eu de fapt nu voiam sa-i spun asta , ca eu tin la el si ultimul lucru pe care as vrea sa-l fac ar fi sa il indepartez. Eu nu voiam asta , dar orgoliul meu , da. Stiam ca furtuna aia se va potoli intr-o zi .Probabil ca urma sa-i spun lucruri prostesti pe care nici eu nu le credeam ; probabil ca acela va fi finalul nostru de poveste .Imi amintesc ca am spus ceva gresit, iar tu ai plecat; cu ea. Asta a facut ca vara trecuta sa fie printre cele mai de cacat din ultimii ani. Ti-am dat mesaje si parca fix cand asteptam raspunsul tau, se gasea oricine altcineva sa se bage in seama, mai putin tu. Eu asteptam mesajul tau, te asteptam pe tine. Nu as fi avut nevoie decat de un “sunt bine”. Nu inteleg : de ce ai crezut ca esti doar un "oricare altul" cand de fapt tu erai totul in ochii mei ? Ma trezeam cu parfumul tau invelindu-ma , si adormeam cu gandul la tine . Mi-ai patat constiinta , si desi timpul a asternut praful peste amintirea ta , ceva de-al tau este inca intact in interiorul meu . Acel ceva care ma face sa tremur nebuneste cand tin mana pe telefon , iar tu ma suni ; de fiecare data cand ma intorc speriata in toate directiile , si mi se pare ca-ti aud vocea ; de fiecare data cand ma asez in pat sa-mi adun gandurile , si tot ce adun este parfumul pe care l-ai uitat pe cearceafuri .

Toamna. Si ce toamna..Anotimpul in care am descoperit ca pot sa fac ceva mai mult decat sa am o existenta plictisitoare, lipsita de actiune sau ireal, de abstract, anotimpul in care de fiecare data cand ne-am vazut am simtit ca toata energia pe care el o emitea avea o sursa infinita, ca puteam sa devorez , sa fur din ea cat de mult doream, anotimpul in care a avut loc schimbarea.

Puterea pare ceva „super”, dar nu este. Puterea inseamna responsabilitate. Mai pe scurt, daca nu iti folosesti puterea cand, cum si unde trebuie , pici in cacat. Magia este genul de putere despre care nu poti sa povestesti, care face sa fie imposibila pastrarea unui echilibru intre contraste, intre rau si bine, intre negru si alb, intre Lilith si Eva, iar cel care detine magina nu este oricine, ci este un om special, cu antecedente atat de adanc infipte in arborele familiei sale incat este aproape imposibil sa afle despre ele. Cand eu am descoperit magia, cand am descoperit ca natura imi este supusa, am tins sa ma cred invincibila si sa cad din ce in ce mai mult in extrema nepotrivita. Consecintele au venit si ele cu timpul, mi-au inchis partea umana, m-au facut sa-mi inchid ochii sufletului si mi-a deschis ochii mintii. Tranzitia a fost destul de grea, mai ales ca entitatile care abea asteptau sa-mi devoreze sufletul ma urmareau, dar l-am avut pe el aproape. El m-a invatat cum sa joc aceste umbre pe degete, mi-a aratat ca partea in care eu picasem nu era buna, mi-a dat explicatii pe care eu deja le stiam , dar nu le constientizam. Apoi am descoperit din ce in ce mai multe persoane care erau exact ca mine, iar lumea mi s-a parut mai ciudata ca niciodata. M-am adaptat, iar acum, totul este o joaca pentru mine. Totul, mai putin ceea ce inca simt pentru el.

De ce am povestit toate astea? Ne intoarcem la inceput :




Daca ai stii ca esti capabil sa faci o vraja prin care tot ceea ce simti pentru persoana iubita ar disparea, ai face-o?